Sibiul eternei reinventări cu Măldărășanu a ridicat cortina: noul castel e numai nisip și iluzie în Dobrogea! Cronică de Gabriel Berceanu la FC Hermannstadt – Farul Constanța 1-0

FC Hermannstadt a pierdut patru „grei” de sezonul trecut iar misiunea lui Marius Măldărășanu devine un supliciu pe care doar cei împătimiți spre mistuire de fotbal îl mai pot argumenta. Pe banca sibienilor de peste patru ani, cel mai longeviv tehnician din Superliga să încăpățânează iar cu șuruburi gratis să cârpească din alergare.

Au dispărut vara asta Murgia, Găman, Tiago Goncalves și Ianis Stoica. Pe ultimii doi s-au încasat și 2 milioane de euro. Iar Hermannstadt și Măldărășanu au rămas parcă tot în Balaure, Chițu, Buș, Neguț și „eternul” Ionuț Stoica. Fără victorie după șase etape, dar cu încăpățânarea într-un fotbal atractiv și un sistem atipic pe la noi.

La Farul, efectul Zicu pare să se stingă. După patru runde fără eșec, în care s-a bifat și un 2-1 la FCSB, dobrogenii au venit storși de la Arad și s-au chinuit aproape un meci în superioritate numerică, acasă cu U Cluj, doar ca să închidă frustrați coperta peste 0-1. Cât să fi ținut avântul? Când strategia de mercato e neschimbată: pe de-o parte, refuzații campionatului, de la Markovic la Ișfan și Vojtus, pe de altă parte stranieri care rareori au „prins” la clubul lui Gică Hagi. Între ei mai scot capul câțiva tineri, jos pălăria!, dar cine îți garantează că în generație de generație poți trăi rezonabil pe prima scenă doar cu atât?

FC Hermannstadt – Farul Constanța, strict prin viziunea antrenorilor și dinamica lor ofensivă, chiar e un meci atractiv și cu echipe care nu păcălesc meseria. Dar în contextul descris mai sus, devina partida a cărei cronică e greu să te creadă cineva că ai ales să o scrii și n-ai pierdut, de fapt, vreun pariu 🙂

Farul spart după 10 minute

Se încearcă jocul din prima, fiecare în registrul său: sibienii cu schimbări ample de direcție, dobrogenii cu tentative directe pe un trio ofensiv foarte mobil. Dican apare surprinzător pe culoar de vârf în minutul 4, dar Antwi îl scoate de pe traiectorie cu corpul, nici urmă de fault. Excelent interpretată defensiv faza de către ghanez.

Farul are posesia, înconjoară bine printre linii, însă Cojocaru s-a consacrat în postura tehnicului de cristal. Se rupe iar, a câta oară?! Ai spune că e declicul mental nedorit, ce trimite un fior printre băieții lui Zicu. La 60 de secunde distanță se face 1-0 cu un traseu remarcabil: Neguț îndoaie circuitul din gleznă și din prima, fabulos!, spre flanc, Balaure urcă spre centru și centrează ideal, Fabinho sare înghesuit și ridicol, Dragoș Albu pune cu voleul mingea în plasă!

E minutul 12 și transformarea rapidă a tabelei mută scenariul din iarbă spre zona de confort a gazdelor. În 5-3-2, cu benzile reactive, fix ce îi place lui Măldărășanu, să taie prin atacuri rapide și contraatacuri paza propriului avantaj. Pe acest tipar ia „galben” Larie, forțat să blocheze descinderea lui Kujabi.

Muzica favorită a sibienilor: cu puțină limpezime era 3-0 la pauză

Ciubotaru recuperează în ultima treime, umilitor pentru Fabinho, iar Neguț pune în continuare un șut plasat cu latul pe colțul lung, prima ocazie după deschiderea scorului. Chițu speculează lentoarea ieșirii lui Buzbuchi, replierea portarului închide unghiul. Același goalkeeper iese prompt la picioarele lui Neguț. La jumătatea reprizei, sibienii dansează pe muzica lor favorită.

Farul are o oarecare exuberanță prin Tănasă și Ișfan, lipsește însă consistența construcției, nici măcar inspirație la execuții nu vezi. Starea de moară care macină în gol, lent, în prelungirea frustrantului 0-1 de-acasă cu U Cluj. Când nu se precipită, se bâlbâie băieții de la Mare, nici măcar limpezimea unei finalizări din nimic nu o prind: Tănasă, cu capul, de pe picioare, irosește mingea servită optim de Vînă în minutul 43.

Pe contră imediată, Chițu se distrează și pe viteză, și static în fața apărătorilor pierduți, scoate bine pentru șut, blocat de portar! Balaure se pierde în tranșeele disperate ale Farului, trage în Buzbuchi, apoi în Fabinho. Oaspeții sunt amețiți de tot. Ișfan n-are duel câștigat în prima repriză. Farul n-are șut pe poartă.

Cât nimic în jocul constănțenilor…

Meciul se reia după pauză într-o formă confuză. Oaspeții trag exasperați de ideea controlului, pe care se chinuie să-l eficientizeze cumva, din piatră seacă. La cutie, gazdele folosesc și mai des diagonalele în izbucniri, destabilizând mai mereu o echipă căreia Zicu nu reușește să-i fixeze coloana vertebrală.

Ciubotaru și Neguț au avertisment de la sibieni, pe ei îi înlocuiește Măldărășanu, simțind parcă din felul în care se întinde partida că doar un cutremur de eliminare sau o gafă uriașă l-ar putea priva de victorie. Din disperarea oarbă a Farului se hrănesc elevii lui, fără să renunțe însă la agresivitatea din pressing și dublajul agasant.

Mai e un sfert din meci, Zicu îi aruncă pe atacanții Sima, 18 ani, și Markovici, în locul lui Dican și Radaslavescu. Un all-in în urma căruia Tănasă reia de pe la 11 metri, din pasa lui Sima, dar la metri pe verticală deasupra lui Căbuz. Cum se aruncă dobrogenii, cum apare Chițu în careul lor, îl culcă amuzant pe Ramalho dar efectul interior nu e suficient de apăsat încât să prindă plasa laterală, din unghi.

Timpul fuge din stadion pe istețimea cinică a „albilor” de-a gestiona îndârjirea și pe neputința Farului de a compune ceva coerent. Nou-intratul Buș era să închidă povestea, latul lui din doi metri e prea șubred. O închide fluierul lui Vidican: 1-0. Victorie incontestabilă, peste 5.000 de sibieni aplaudă și cântă mulțumiți.

FC Hermannstadt a rămas consecventă cu valorile fotbalului și stilul impuse de Măldărășanu, a păstrat vasul chiar dacă, din aluat, tot ce-i mai bun e vândut: fie vară, fie iarnă. E Sibiul eternei reinventări de lot în cheagul păzit de antrenor. Nu câștigase în primele 6 etape, logica spunea totuși că victoria va veni. Și, după ea, foarte probabil or să mai vină și alte lucruri, mai bune. Îți lasă mereu senzația echipa asta, dulce pentru noi și amară pentru adversar, că oricând te poate „curenta”.

Farul are nevoie însă de o analiză cu oglinda mare în ochi și ligheanul cu apă rece sub picioare. Un gol al victoriei în prelungiri cu FCSB și-n superioritate numerică, în aceste zile când doar cine nu vrea nu o bate pe FCSB. Un 2-1 cu Metaloglobus și un 3-2 cu Oțelul la capătul cărora, realist, trebuie să te gândești că nu poți trăi mereu doar din execuțiile lui Tănasă. „Regele” Hagi s-a retras de pe bancă, dar noul castel e numai nisip și iluzie, până acum.