Mircea Meleașă, ajuns azi la 71 de ani, e unul dintre personajele apărute imediat după 1990 în fotbalul românesc. Venit din SUA.
Crescut pe Calea Griviței, mare iubitor al alb-vișiniilor, acesta s-a întors în țară în primele luni după Revoluția din 1989. Fugise din țară cu un deceniu în urmă pentru a-și face un drum în viață.
Mircea Meleașă și povestea de la Rapid. Cum a ajuns, fugit din România, să ajute fotbalul din Giulești
Mircea Meleașă a sponsorizat echipa cu un echipament alb, moment greu pentru club care se descurca greu cu finanțele. Până să vină George Copos, Meleașă a dat mulți bani pentru Rapid. Pe tricourile albe, pe piept, cei care au trăit acele vremuri, sezonul 1991-1992, își aduc aminte că scria Meleașă, cu majuscule vișinii.
Revenit în țară, retras undeva la marginea Bucureștiului, Mircea Meleașă a povestit pentru ProSport vremurile în care tranziția spre democrație și profesionalismul în fotbal făceau pași timizi.
„Rapid era echipa poporului. Mi-aduc aminte că, înainte de 1990, când mergeam pe Giulești, lumea nu-l mai agrea pe Ceaușescu. Erau lozinci din-astea frumoase: Cine te-a băgat în B / Ceaușescu PCR și Cine te-a băgat în A / Ceaușescu și Leana. Miliția nu putea interveni pentru că era lume multă.
Cred că din cauza asta Rapidul a fost un club foarte iubit. Am fost prieten cu un fotbalist de la Rapid, Virgil Codrea, fundaș stânga, i-a luat locul lui Ilie Greavu.
Am stat cu el mulți ani în America. Jucase la U. Cluj, la Rapid, fusese mulți ani în nenumărate țări din străinătate și a fugit, ca și mine, în America, traversând Dunărea înot. Sunt multe povești.
După Revoluție am zis să dau o mână de ajutor la Rapid că ei mi-au făcut copilăria fericită. Toți care pleacă stau cu trupul acolo și cu gândul acasă.
Am luat legătura cu Mihai Zaharia, șeful clubului, și i-am spus cine sunt. El știa că din 1990-1997 am fost corespondent în SUA pentru Radio România Actualități, eram deja destul de cunoscut.
„Mircică, poți să ne ajuți?”, m-a întrebat. Mi-a zis să iau cheia de la Rapid și să fac ce vreau. Ghete, mingi, tricouri, orice e binevenit. Eu eram puțin pregătit”, povestește Meleașă, care are două fete din prima căsătorie stabilite în SUA.
Colgate Palmolive și mirajul Rapidului. „S-a negociat cu ei”
„Soția mea, pe care am cunoscut-o acolo, lucra la Colgate Palmolive. Și am încercat s-o conving să discute cu directorul să investească în România. Noi suntem români, am de-a face cu sportul și am auzit că multe companii vor să investească în România.
Nu ați vrea și dvs.? Asta a fost discuția cu ei. Când au avut prima ședință a CA s-a discutat despre așa ceva. Le-am spus că e un club foarte iubit la București. Ei nu le au cu fotbalul, dar s-a ajuns la negocieri.
La discuție a fost Mihai Zaharia, Ion Langa, Titus Ozon, cel care o avea pe fata ei în America. Titus Ozon venea pe la mine, îmi tremura carnea pe mine. Când veneam la București, Titus Ozon și Cristian Țopescu erau mereu alături de mine.
Până să vină Colgate Palmolive în România hai să încep eu atacul la Rapid. Am luat din SUA tricouri, ghete, mingi și altele. Am lăsat și o sumă de bani la Rapid, Zaharia președinte și Puiu Becic vicepreședinte. Am adus 15-20 de valize mari cu echipament sportiv
Nu știu câți bani am lăsat la Rapid. Apartamentul mamei din Drumul Taberei valora, imediat după 1990, 12.000 de dolari. Cred că puteam să cumpăr atunci, cu ce bani aveam la mine, vreo 12 apartamente”, a dezvăluit Meleașă, fost proprietar de companie de taximetre în anii 80.
Leave a Reply