Fostul fotbalist Marian Aliuță, cunoscut pentru evoluțiile sale la Steaua, Rapid și Șahtior Donețk, a făcut o confesiune sinceră despre motivul pentru care nu a ajuns la un nivel mai înalt în carieră. Într-un interviu acordat recent, Aliuță recunoaște că s-a mulțumit cu puțin și că a făcut alegeri care i-au influențat negativ parcursul profesional.
“Mi-am irosit o parte din carieră”
Revenirea în Liga 1, la Steaua, în 2002, după o perioadă de succes în Ucraina, a fost, potrivit fostului mijlocaș, un moment de cotitură. Acolo, motivația și disciplina sa au început să scadă.
“Puteam să ajung mult mai sus, cu siguranță! Simt asta, iar cei din fotbal îmi spun și acum: ‘Cu calitățile tale, te-ai mulțumit cu puțin.’ Și e adevărat. Mi se terminase contractul la Șahtior și am decis să vin la Steaua, visul meu din copilărie. Dar acolo am început să regresez,” a declarat Aliuță, potrivit fanatik.ro.
Diferența între Ucraina și România
Aliuță a subliniat diferențele între profesionalismul din Ucraina și mediul mai relaxat din România. La Șahtior, viața de fotbalist era extrem de strictă, iar nivelul concurenței te obliga să fii în formă constantă.
“În Ucraina nu ieșeam noaptea, eram cu familia. Nu te controla nimeni în afara terenului, dar știai că dacă nu dai totul la antrenament, nu joci. La Steaua, nu era la fel. Acolo te pregăteai dur, iar meciurile păreau mai ușoare decât antrenamentele.”
Prime fabuloase la Șahtior Donețk
Un alt aspect impresionant al experienței sale în Ucraina a fost partea financiară. Aliuță își amintește cu entuziasm sumele mari primite ca prime de joc, în special în meciurile cu rivala Dinamo Kiev.
“La derby-uri, jucam pe 50.000–60.000 de dolari. Patronul venea la primul antrenament cu pachete de câte 10.000 cash. Erau bani mulți, comparativ cu România, unde aveai contracte de 10.000 pe an și prime de 300–500 de dolari.”
Regrete și maturizare
Cu timpul, Aliuță a realizat cât de dificil este să câștigi acei bani în afara carierei de fotbalist și recunoaște că a plecat prea devreme de la un club unde avea totul: performanță, condiții, bani și expunere în cupele europene.
“După ce te lași, îți dai seama cât de greu e să faci banii ăia. Acolo aveam totul – jucam în Champions League, în cupele europene, iar fizic eram într-o formă de top.”
Aliuță își amintește și de momentele grele de adaptare, mai ales în primele luni la Șahtior:
“Eram un jucător tehnic, iar ritmul fizic din Ucraina m-a șocat. După primele antrenamente i-am spus antrenorului că vomit și că mă doare splina, iar el mi-a zis: ‘Vomită din alergare!’”
Marian Aliuță rămâne un exemplu al generației sale: un fotbalist talentat, dar care recunoaște cu sinceritate că nu și-a atins potențialul maxim. Regretele sunt acolo, dar și lecțiile valoroase dintr-o carieră ce putea fi legendară.
Leave a Reply