FCSB – Oțelul Galați 1-0, puncte pentru descătușare fix când play-off-ul începuse să nu mai aibă răbdare! Cronică de Gabriel Berceanu

După ce și-a luat o porție de „apă vie” dintr-un ochi de izvor olandez cu entuziasm ridicat dar fără blazon continental, FCSB se întoarce spre calvarul blocajului intern. La ore europene, roș-albaștrii găsesc parcă mai mereu o mantie de încredere pe umeri și, între ei, scuturi eroice pentru modul „sacrificiu eficient”. Admirabil, însă fără victorie totală pe frontul de-acasă, restul rămân povești la anul. Nădejde fărâmițată.

Atât de repede și de mult se joacă fotbalul azi încât, dacă nu contezi constant, aproape că nu mai contezi deloc. Nedrept, totuși nu noi am întreținut cumva, fie și inconștient, transformarea asta?

În fața campioanei a venit Oțelul Galați, nu tocmai o adversară cu care să-ți restartezi lesne parcursul de Superliga. Dacă te întorci spre statistică, ultimele trei dueluri acasă cu ea au fost eșecuri. Brrr! Dacă revii spre prezent, echipa lui Balint a învins Dinamo, CFR Cluj și Universitatea Craiova, remizând cu Rapidul. Adică 10 din cele 13 puncte, strânse cu nume tari. Ce-i drept, pe teren propriu.

Adevărul e că niciun argument „acoperitor” pentru trupa lui Gigi Becali nu poate fi invocat fără un gram de ridicol înainte de FCSB – Oțelul Galați. După ce ai câștigat două titluri consecutive cu același nucleu de fotbaliști, ai ieșit din grupa Europa League cu ei sezonul trecut și te-ai calificat în alta acum, nici accidentările, nici ghinionul, nici Oțelul nu mai pot fi argumente. Până la urmă: ești campioana, ai doar 7 puncte din 10 meciuri. Capul? Sigur nu jos, că așa rămâne! Dar nici sus, până nu vin faptele: mai bine drept spre teren, cu ochii larg deschiși, iar mintea la fotbal. Atât.

FCSB – Oțelul Galați: modest contra modest, campioana încă e palimpsest

Cu Toma revenit mai aproape de rolul său și Florin Tănase proptit lângă Alhassan, FCSB începe teoretic în 4-2-3-1 clasic, dar practic într-un 4-1-4-1. Ar trebui să aibă amplitudine sporită și fluiditate în construcție. Înălțată fie și un strop măcar de încrederea victoriei de Europa League. Ar trebui și… nu e!

Dacă Thiam pare că încă nu s-a oprit din cursele reconfortante de la Deventer, urcă solid și trage încurajator, deși „luneta” s-a spart pe drum, restul echipei e încă în lentoarea inexplicabilă a rundelor de până azi. Chiar și când se scutură și iuțesc puțin, elevii lui Charalambous se fracturează în stângăcii iritante.

Pe fondul acesta, Andrezinho e trezit cu mingea la picior în careu, sparge văzduhul. Oțelul joacă fotbal proaspăt, n-a venit să se afunde în tranșee. Aleargă mult și bifează jumătatea reprizei prin vidul gazdelor cu mai multe șuturi și mai multe intrări în ultima treime!

Pantea pune la cale un voleu de colecție, blocajul îl face o biată rutină eșuată la antrenament. Tot în blocaj se duce și mingea trimisă înghesuit de Toma, mai mult la alibi. Fărâme de voință și atât.

Se rupe Groavac după 35 de minute, intră Chiricheș. Urcă înfipt Lameira la primul corner al băieților lui Balint, cu capul înainte, probabil însă și cu ochii închiși. Alhassan leagă două mari erori, dar și Oțelul aduce tot șuturi în blocadă, plus o bâlbâială la priză a lui Târnovanu.

Pergamentul FCSB a rămas încă un palimpsest. Un zeu îndărătnic a șters fără motiv identitatea de joc fascinantă și productivă, iar ce s-a scris în prima repriză nu are legătură cu fotbalul de titlu…

Încă o dată, în Superliga, echipa cu lotul cel mai valoros joacă în zece oameni

Bîrligea e mai mereu defazat, iar când zbaterea lui îndârjită are totuși rezultat, îi lipsește flerul. Tănase n-ar în șut zvâcul necesar și trimite cu efect moale, previzibil, dintr-o zonă a careului de unde, de obicei, înșurubează goluri grozave.

Ok, ghanezul Baba chiar era să o comită, dar durerea mare e pe flancul drept ofensiv. Un deșert. FCSB joacă iar în 10 oameni, sabotată de lipsa soluțiilor valoroase și în formă pentru Regula U21. Toma, plasat spre locul confortabil și nu fundaș, rămâne iar în top 3 cei mai slabi roș-albaștri. Acum, după 45 de minute cu Oțelul, chiar pe ultimul loc!

Un singur duel câștigat, numai 17 baloane atinse, cele mai puține dintre toți titularii, pierdut și negăsit de coechipieri ori de propriile calități. Zero driblinguri încercate măcar! Zero schimbări de direcție.  La pauză, FCSB – Oțelul Galați înseamnă un foarte mare zero la zero.

Trei schimbări, o întoarcere bruscă dar relativ scurtă la geometria explozivă

Play-off-ul nu mai are răbdare, parafrazându-l pe Marin Preda, iar Gigi Becali n-a avut vreodată, dar la cum s-au mișcat Baba și Toma, cred că jumătate din peluză, cel puțin, i-ar fi scos la pauză 🙂 Iese și Thiam. Apar Cisotti, Stoian, Edjouma.

Și mai apare ceva: dezinvoltura celui care și-a adus aminte că e foarte bun. La prima fază, construcție din 4-5 pase din prima, italianul ajunge înaintea lui Dur-Bozoancă, scoate penalty. Transformă Tănase iar în liniștea Arenei Naționale aproape că se poate atinge răsuflarea gazdelor după oftatul din zaț de bucurie.

Bîrligea cred că a găsit prin vestiar flaconul cu inspirație, Pantea s-a injectat cu un curaj zdravăn și apucă spre interior, șutând chiar bine spre vinclul stâng. Merg vrăjite cercurile de pressing ale FCSB, mai multe decât atât au reapărut triunghiurile iuți din construcția pozițională și unghiurile luminoase din tranziția pozitivă. Ce reîntoarcere bruscă la geometria explozivă pentru campioană, după atâtea pagini albe, săptămâni la rând, în caietul ei de matematică…. Și, Doamne, cât de scurtă!

O repriză cât un „Go Back” promițător după Go Ahead Eagles

Asta și pentru că, remarcabil, Oțelul n-a dispărut cumva. După golul marcat, FCSB trece în stilul conservării cu care a învins acum câteva zile în Europa League. Adversarul n-a fost înghițit de valul celor 15, hai 20 de minute, de iureș roș-albastru. Ci, din frustrarea firească, își construiește baloane aruncate prin careul advers, obține faze fixe în zone cu potențial. Conrado și Pedro Nuno sunt cei mai limpezi în arhitectura gălățenilor, una fără finisaj. Balint comandă trupa spre fotbal, agresiv și concentrat.

Cât a durat, însă, dinamica ofensivă specială la FCSB, atât a ținut și replica țâfnoasă a Oțelului! Ocaziile de final sunt tot ale învingătorilor. Iarăși pe croiala paselor din prima, se sar liniile fermecător: Bîrligea preia și amețește fundașii, doar secul piciorului împins în minge la finalizare nu e cel indicat și de-aceea nu vine 2-0 pentru oftatul care să închidă seara.

Tănase îl lansează pe Stoian, lipsesc niște centimetri. Apoi, puștiul preia și își face cu încăpățânare pozitivă mingea, șut în portar! Iar Stoian, unu la unu cu Dur-Bozoancă, trimite pe lângă goalkeeper, numai că traseul e astupat salvator de fundaș. Se termină 1-0, cu tot cu bara din faza lui Miculescu, prin prelungiri.

După 1-0 cu Go Ahead Eagles, a doua repriză cu Oțelul Galați pare să fi fost un „Go Back FCSB” către identitatea câștigătoare. Un strop din exuberanța atacului de titlu 2025, urmată de gestionarea perfectă a meciului, ca în Olanda. Și ca în cele mai multe seri frumoase de Europa League, sezonul trecut.