De ce Răzvan Sava, Andrei Nicolescu și Radu Drăgușin sunt protagoniștii săptămânii pozitive: „managerul unui Dinamo sănătos și dezirabil” între doi stranieri de 22 de ani cu evoluții remarcabile în Big 5!

A doua săptămână din 2025 se încheie cu trei nominalizări interesante în rubrica „Trei de bine” care găzduiește, în fiecare marți, doar pe ProSport, lucrurile pozitive din fotbalul românesc.

Un personaj din competiția internă, încadrat de doi tineri stranieri cu evoluții remarcabile: Andrei Nicolescu, între Răzvan Sava și Radu Drăgușin! Cum s-au remarcat și de ce au impresionat?

Răzvan Sava, perfect în fața unui super atac de Serie A

Să închizi poarta în fața celui de-al doilea atac din Serie A ca eficacitate în acest sezon, când formația ta e una cu un lot de a doua jumătate a clasamentului, nu e deloc puțin lucru. La 22 de ani, Răzvan Sava a profitat de o conjunctură ca să apere meci de meci pentru Udinese, e adevărat: dar o face foarte bine! Câte povești cu șanse oferite tinerilor români de talent nu ați auzit și care s-au încheiat cu „refrenul” celui care n-a știut sau n-a putut să profite de trenul vieții?

Internaționalul român U21, titular și integralist în Udinese – Atalanta 0-0, a ajuns la a șasea etapă consecutivă din Serie A în care apără. Deloc întâmplător, Udinese a pierdut un singur meci din șase! Ultimele două runde, remize fără gol încasat. În dinamica sezonului e greu de evaluat obiectiv, dar un lucru admirabil rămâne cert: de când n-am mai avut un portar român care să joace în Big 5 și să o facă bine?

Andrei Nicolescu și Dinamo de azi: un club sănătos și dezirabil

Am criticat cu argumente conducerea dinamovistă aici, în vara anului trecut. Înclin să cred că ieșirea din scenă a lui Eugen Voicu a fost foarte utilă. Acum, indubitabil, Andrei Nicolescu merită apreciere. Nu doar din partea fanilor dinamoviști, ci pentru un model care contribuie implicit la binele fotbalului românesc. Dar și pentru că fotbalul nostru e mai bun cu un Dinamo sănătos. Dar să o luăm treptat.

În ultima săptămână, Dinamo cu Andrei Nicolescu administrator special a reușit prelungirea contractului cu Zeljko Kopic și cu Eddy Ghahore, a anunțat activarea clauzei de transfer definitiv în vară pentru Raul Opruț, adăugăm transferul atacantului Alex Pop. E foarte, foarte mult pentru un club, să nu uităm, în insolvență! Și pentru un fotbal românesc mistuit prea des de lipsa strategiei cununată cu viziuni șchioape! Iar Nicolescu a fost acolo, cu jucătorii dinamoviști, în Antalya. A studiat și adversari, a stat și prin vânt la antrenamente, a venit cu Mircea Lucescu – firesc, decent, constructiv. Bravo!

Pentru orice club, să ai capacitatea de a te chivernisi cu atât cât ai păstrând piesele determinante pentru performanța dovedită în teren, să fii credibil, serios și corect în raport cu jucătorii și staff-ul tehnic (nu s-a auzit de întârzieri până azi la Dinamo!), asta ține de calitatea managementului. Dintr-o echipă în buza retrogradării, Dinamo a redevenit un club dezirabil. Pentru fotbaliști, investitori, parteneri.

Cunosc o parte din cei care lucrează în echipa lui Nicolescu, foarte bine chiar pe Romeo Bănică spre exemplu, directorul de marketing al „câinilor”, alături de care am lucrat ani buni, astfel că și de la distanță pot înțelege lesne de ce lucrurile merg foarte bine în club. Iar clasamentul din Superliga îl vedem toți.

Fără a fi flamboaiant în descinderile publice, Andrei Nicolescu a reușit să fixeze un parcurs de business în fotbal la un club cu presiune și expunere uriașă. Prea puțin evidențiat meritul lui până acum, aș îndrăzni să cred. Dar poate ieșirea din insolvență va consacra timp și pentru meritele „pe bune”.

Radu Drăgușin, fără gol și impresionant în fața lui Liverpool

Oricât de obiectiv ai vrea să fii, e greu să judeci amplu și elocvent evoluțiile lui Radu Drăgușin din postura de titular la Tottenham. Pentru că el face cuplu cu un fundaș dreapta fără experiență de Premier League (ca și românul!), într-o defensivă cârpită de la meci la meci. Fanii îl trântesc pe Radu în reacții, apoi îl divinizează. Nu-s de judecat: când greșește, greșește. Cu Liverpool, la 1-0 în Cupa Ligii, a fost… top!

Iar Liverpool i-a avut pe Salah, Diogo Jota, Gakpo, van Dijk și Mac Allister, pentru cei care n-au văzut meciul și bănuiesc o garnitură de rezervă pentru „cormorani”. În vreme ce românul chiar a impresionat! A fost săptămâna lui și a „cucerit” pe merit locul în „Trei de bine” iar dacă ne dăm puțin în spate și privim cadrul mai larg, indiferent de contextul actual al lui Spurs sau tocmai prin el: avem un fundaș enervant de tânăr, român, care blochează Liverpool.

Radu, la 22 de ani, are toate premisele ca din astfel de partide să se construiască amplu, drept un jucător de talie extraordinară! Să ne bucurăm pentru că avem cu ce!

Trei de bine, în fiecare marți, doar pe ProSport

Din 2025, ProSport a lansat prin jurnalistul Gabriel Berceanu rubrica „Trei de bine” unde descoperi, în fiecare marți, trei lucruri memorabile și pozitive din fotbalul românesc petrecute în ultima săptămână. Goluri superbe, declarații de aplaudat, gesturi fair-play, transferuri și decizii care cresc valoarea fotbalului nostru, tot ce vine mai bun din partea jucătorilor, antrenorilor, conducătorilor, arbitrilor și spectatorilor. Comentat, pus în lumină și fixat pentru o memorie pozitivă!

Promovează presa sportivă prea mult „rău”? Sau cer suporterii să se hrănească, deși nu admit, cu acest „rău”? Sunt coordonatele unei polemici captivante dar fără deznodământ. Certă e doar senzația fiecăruia dintre noi că înghițim prea mult rău din fotbal. Culmea, din cel mai iubit sport și cel care înseamnă, până la urmă, bucurie curată!

Între atâtea acuzații și invective, zvonuri alarmiste, atacuri, replici la atacuri și tragedii, conspirații și dezastre la minut, pierdem cumva frânturile esențiale care țin în viață pasiunea noastră, și a generațiilor ce vin, pentru fotbal.

De ce e rubrica „Trei de bine” în fiecare marți? Pentru că tradiția noastră spune că „marțea sunt trei ceasuri rele”. Dar prezentul și viitorul fotbalului în care și pentru care trăim trebuie să fie diferit.

Sunt jurnaliștii prea încrâncenați și alunecă în tiparele „șocului” negativ întreținând inconștient ura? Probabil. Ascund suporterii o apetență pentru răul citit, vizionat și auzit, în diferite forme? Posibil. Sau este, pur și simplu, fereastra fotbalului nostru compusă constant din mai multe cioburi de rău decât din raze de lumină? Descoperind în fiecare marți „Trei de bine”, poate fiecare din noi se va schimba puțin. Inclusiv fereastra.