În vara anului 2012, Gigi Becali anunța cu mândrie transferul iminent al mijlocașului Alexandru Maxim la Steaua București (actuala FCSB), direct din tabăra Pandurilor Târgu Jiu. Totul părea ca și semnat, iar latifundiarul din Pipera îl suna personal pe jucător pentru a-l chema la București. Doar că, în spatele cortinei, se pregătea o răsturnare de situație.
„Luni vii la București cu părinții!”
„Mă copile, luni vii la București să semnăm cu Steaua, vii cu părinții tăi!”, i-a spus Gigi Becali lui Maxim într-un apel telefonic scurt, dar clar. Jucătorul se afla în vacanță, la Piatra Neamț, și evoluase excelent în tricoul Pandurilor. Transferul părea iminent, cluburile ajunseseră la o înțelegere, dar mijlocașul a refuzat mutarea în ultimul moment.
„Nu vreau să mint. A fost o discuție foarte scurtă. I-am spus că mă mai gândesc. În capul meu era doar plecarea în străinătate”, a spus Maxim în podcastul iAM Ștucan.
Refuzul care a surprins pe toată lumea
Deși își arăta respectul față de Steaua și de performanțele clubului din anii 2000, Maxim a ales să nu semneze. Motivul? O observație personală care l-a pus serios pe gânduri: „Toți jucătorii nou-veniți la Steaua, în acea perioadă, aveau o cădere de formă. Nu evoluau cum te-ai fi așteptat de la ei.”
Deși fusese impresionat de interesul arătat de Gigi Becali, decizia lui a fost ghidată de realism și instinct. „Aveam o echipă fantastică la Pandurii. Eram pe locul doi în campionat, cu Petre Grigoraș antrenor. Mă simțeam foarte bine, îmi plăcea jocul, aveam încredere. Se plăteau prime bune, nu se punea problema banilor. A fost mai mult o alegere de suflet și de carieră.”
A ales Germania în locul Stelei
În cele din urmă, Alexandru Maxim a semnat cu VfB Stuttgart, un club de tradiție din Bundesliga, unde și-a început aventura internațională. Transferul la nemți a fost un pas important și s-a dovedit o alegere inspirată.
„La Stuttgart a fost greu la început. Tinerii cărau mingile și porțile, așa era regula nescrisă. Eu greșeam rar o pasă, dar eram mereu băgat în mijloc la 5 cu 2. Antrenorul se băga și el, voia să mă călească. Îmi dădea încredere Bruno Labbadia, m-a ajutat mult.”
Educație fotbalistică în stil nemțesc
În Germania, disciplina și respectul față de seniori au fost norme clare, iar Maxim le-a învățat repede. „Dădeam o pasă cu 30 de centimetri mai la dreapta și vedeai pe fața lor că nu e bine. Nu spuneau nimic, dar simțeai presiunea. A fost o lună grea, dar am crescut mult ca jucător.”
Gigi Becali, rămas fără semnătură, dar cu respectul jucătorului
Deși n-a ajuns niciodată să îmbrace tricoul Stelei, Alexandru Maxim a rămas cu un respect profund pentru club și pentru Gigi Becali. A recunoscut că l-a flatat atenția primită și că a fost tentat de propunere, dar ceva i-a spus că e mai bine să aștepte o altă oportunitate.
„Țineam cu Balaci, dar respectam Steaua!”
Maxim a mai spus că nu era un fan înfocat al Stelei în copilărie, dar era fascinat de performanțele echipei și de jucători precum Ilie Balaci, pe care îl idolatriza. Alegerea finală a fost însă bazată pe o analiză lucidă: „De ce să plec de la o echipă unde joc și am încredere, la una unde jucătorii nou-veniți nu confirmă?”
Concluzie
Decizia lui Alexandru Maxim de a fugi de la FCSB chiar înainte de semnătură a fost una rară într-un fotbal românesc în care ofertele de la marile cluburi se acceptă fără ezitare. Dar pentru el, a fost o chestiune de instinct și de logică: a ales să meargă pe drumul mai greu, dar mai sigur, iar cariera sa internațională l-a confirmat.
Leave a Reply