CRONICĂ DE CEZAR TITOR Rapid se încurcă la Galați, după o prestație curajoasă a Oțelului și o decizie controversată în final

TGV-ul alb-vișiniu nu merge și pe apă: Rapid s-a împotmolit la malul Dunării

Oțelul Galați primește Rapidul cu gândul de a confirma că victoria cu Dinamo nu a fost o întâmplare. La malul Dunării, într-un oraș obișnuit să modeleze fierul și caracterele deopotrivă, publicul așteaptă un nou duel în care munca și determinarea să cântărească (cel puțin) cât talentul adversarului.

În Giulești, venirea lui Gâlcă a adus liniște. Ordine. Rezultate. Direcție. Alb-vișiniii au început sezonul cu motoarele turate. Acum, trenul Rapidului ajunge în gara Galațiului, cu presiunea mentală a fotoliul de lider și la sfârșitul acestei etape, dar știe că aici, între combinat și Dunăre, puține vizite sunt lipsite de bătăi de cap.

Nu e o finală și nici un derby cu miză uriașă, dar e genul de meci care poate da tonul unei perioade, fie ca un pas sigur spre vârf pentru giuleșteni, fie ca o nouă confirmare că Oțelul, pe teren propriu, nu se lasă ușor îndoit.

La fel ca în „Dune”, unde fiecare pas în deșert poartă greutatea unui destin, orice greșeală astăzi ar putea face diferența. Diavolul se ascunde în detalii.

Galați, „killer” de granzi?

Primul sfert de oră al partidei a fost un „du-te-vino” continuu, cu un ușor avantaj la capitolul ocazii pentru gălățeni: Patrick, în minutul 2, a șutat din afara careului, iar Lopes, în minutul 13, a încercat cu capul din unghi.

De fiecare dată, fără probleme pentru Stolz. Fie Rapid și-a luat un răgaz pentru a-și studia adversarul, fie Gâlcă și jucătorii săi au fost surprinși de gălățenii stabiliți în jumătatea adversă încă de la primul fluier al partidei.

Cu excepția unei luni sângerii, vizibilă din tribune și contrastantă cu peisajul de la malul Dunării, prima jumătate de oră de joc a fost lipsită de grai estetic.

Meritat, Oțelul a deschis scorul în minutul 33: Patrick l-a surclasat pe Braun în banda stângă și i-a centrat perfect lui Zhelev, al cărui șut a fost respins de Stolz. Cu apărarea giuleștenilor în convalescență, mingea a ajuns la Andrei Ciobanu, care a șutat puternic la colțul lung, fără șanse pentru goalkeeper-ul austriac, de această dată.

Rapid = ZERO!

Interesant: după gol, tot gălățenii au fost mai incisivi, simțind miros de „sânge”: Ciobanu a fost aproape de „doppietta”, însă a ratat mingea în jurul punctului cu var, după o acțiune excelentă a lui Paulinho, care a profitat de spațiul lăsat liber de Borza în acea zonă.

Pe scurt: Rapidul a combinat inutil, pe orizontală, fără să găsească breșe în blocul defensiv al gălățenilor, în timp ce gazdele au abordat jocul direct, spre poartă, fără „floricele”, doar cu mirosul pregnant al acestora, de la standurile din incinta stadionului.

Festival alb-vișiniu de ocazii

Semn clar că discursul lui Gâlcâ de la cabine a avut efectul scontat, giuleștenii au început repriza a doua cu alt suflu: Dobre, în minutul 48, cu un șut deviat, și Christensen, un minut mai târziu, cu o execuție ce l-a scos în evidență pe Dur-Bozoancă, au fost la un pas să restabilească egalitatea.

Același Dur-Bozoancă s-a remarcat și la șutul lui Borza din afara careului, pe care a izbutit să-l devieze în bara transversală. Goalkeeper-ul gălățenilor a fost atent și pe respingere, menținând încă avantajul fragil al trupei lui Gyuszi Balint.

Cu toate acestea, Oțelul putea profita de spațiile imense din apărarea Rapidului, pe contraatac. Astfel s-a născut și lovitura liberă executată de Ciobanu în minutul 54, puțin pe lângă bara din dreapta lui Stolz.

Nu a durat mult până ca forcingul ofensiv giuleștean să aibă urmări și pe tabela de marcaj. În minutul 60, Dobre a „pictat” un gol, ce ar putea fi folosit drept material didactic de toți atacanții de bandă din L1: i-a transformat în jaloane pe Zhelev și Zivulic, plasând mingea în colțul opus, 1-1. În antiteză cu prima parte, doar Rapid a contat pe teren în repriza secundă.

Totuși, Rapid a luat piciorul de pe accelerație după golul lui Dobre, iar Oțelul dădea semne de viață. În minutul 74, șutul violent al lui Patrick de la 25 de metri i-a pus probleme serioase lui Stolz. Hazrollaj, un minut mai tâziu, a fost la un pas să-și depășească statutul de „vedetă în amicale”, fiind aproape de 2-1, la finele unei faze în care s-a verificat și un posibil penalty, după un presupus henț al lui Zhelev, neconfirmat din camera VAR.

Primele impresii dau de înțeles că bucureștenii ar fi trebuit să beneficieze de lovitură de pedeapsă. La finele unei etape cu multe decizii chestionabile, să nu fie acesta „axis mundi”-ul în discuțiile de după fluierul final. Giuleștenii nu au dezarmat, dar cele câteva tentative de la distanță și multiplele faze fixe nu s-au finalizat cu vreo reușită.

Din contră, tot gălățenii au fost la un pas să dea lovitura, prin Bană, venit de la Craiova, al cărui șut de la marginea careului a trecut milimetric pe lângă poartă.