Răzvan Patriche (38 de ani) este un simbol pentru Sportul Studențesc, dar pentru Dinamo este o icoană. La care te rogi ca suporter când nu mai sunt soluții și trebuie să intre pe teren.
Pentru că rezolvă mereu ce are de rezolvat și lumea e mulțumită. Fotbalul e ca un drog și nu se poate lăsa. E mult mai cerebral ca atunci când era tânăr.
Ce spune Răzvan Patriche despre cantonamentele de altădată
Își calculează fiecare cuvânt și zâmbește instant când vine vorba de fotbal și de Dinamo. Nu abandonează corabia deși știe că va veni un moment în care trebuie să pună stop.
În cantonamentul din Antalya este extrem de relaxat. Când lași în spate 40 de cantonamente, nimic nu te mai sperie. E normal.
„Să sperăm că nu e ultimul cantonament din carieră. Mă simt bine fizic și vreau să continui. Nu mai sunt eu ăla tânăr de acum 10-15 ani, dar acum am altă gândire. Mă simt mult mai bine azi!
Dacă stau bine și mă gândesc primul cantonament al carierei a fost tot în Antalya, cred că era cu nea Gigi Mulțescu. Am avut ceva emoții, eram copil, nu știam exact ce înseamnă… Mergeam la cumpărături, așa erau vremurile atunci, nu știam pe unde să ne mai ducem să cumpărăm câte ceva… Azi situația s-a schimbat!
Față de acum două decenii azi e totul mult mai rapid. Stăteam în cantonamente câte 3-4 săptămâni! 14 zile acasă, apoi aici când eram primeam și mingea. Este normal să se schimbe antrenamentele. Trebuie să stai bine mental, e aceeași rutină, ți-e dor de familie
Nu mai avem timp acum de 5-6 amicale, începe campionatul cât mai repede acum! Vreau să mai joc, dar nu depinde de mine. Când a fost nevoie de mine am intrat și mi-am făcut datoria.
Leave a Reply